feed the world
August 2, 2009
de la specie citire
August 2, 2009
” Intalnirea dintre barbat si femeie are o influenta a sa, dincolo de biografii – e ceva specios, de la specie citire -, nu mai esti nici tu, X, nici tu, Y, ci doua fiare care se lupta, se lupta fiarele din tine pentru om, ca viitorul sa fie al omului, pruncul ce va veni. “ “Trei dinti din fata”- Marin Sorescu
why it all sucks :D
July 30, 2009
behaviors
July 3, 2009
The Betari Box (sometimes also written as Betari’s Box or Betaris Box) is a simple circular diagram that shows how attitude and behavior are linked.
Attitude affects behavior
Our attitude about anything comes out in our external behavioral displays. This may appear in the signals we send to other people, for example in smiles, voice tone and use of particular words. It also appears in how we act, and in particular regarding other people.
The reverse is also true, of course, and attitude of others also affects their behavior.
Behavior affects others’ attitudes
When I do something or send physical signals to you, then it has an effect on your attitude. If I act in an aggressive way towards you, you will interpret this in a certain way. Your attitude is subsequently affected by this, either because you are persuaded by my arguments or because you react to what you may perceive as unreasonable behavior by me.
And again, the reverse is true. Your behavior affects my attitudes as I interpret, rightly or wrongly, what you do or signal.
Thus a circle is created. I act, which affects your attitude, which affects your behavior, which affects my attitude, which affects my actions.
So what?
This is one of the circular behavioral patterns whereby we get stuck in subconscious loops. Recognizing it is the first step to addressing it.
To change the behavior of others, first watch your own attitude and how it affects your behavior. Then notice how your behavior affects other people. You can break the unconscious loop by noticing how the behavior of others makes you feel and refusing to let it affect your attitude without first censoring this process.
Still illusions here
Some people tell me that I need help
Some people can fuck off and go to hell
God damn, why they criticize me
Now shit is on the rise so my family despise me
Fuck em! And feed em cause I don’t need em
I won’t join em if I can beat em
They don’t understand my logic
To my gat to my money and I’m hooked on chronic
I never wanted to hurt a nigga
Unless ya come flexin that trigga, I dig ya
That grave on the east side of town
Lay ya six feet underground
From man, to the dust to the ashes
All I remember tell me where the cash is
Clic Cloc barrel at my dome
Give all your loot or you ain’t going home
But I ain’t going out wit the pain
Wa da da dang, wa dada daa dang
I’m havin illusions I’m havin illusions drivin me mad inside
I’m havin illusions I’m havin illusions fuckin me up in my mind
I’m havin illusions I’m havin illusions drivin me mad inside
I’m havin illusions I’m havin illusions fuckin me up in my mind
Muthafuckas be drivin me up the walls
Hopin that I fall but they can suck my balls
Straight jacket, strap it
In a padded room when some punk niggaz can’t hack it
Distracted from our reality
Now I’m let out on a minor technicality
They all fucked up now
Cause they let a nigga back on the street somehow
I’m lookin for someone like me
Livin in my own world to my own degree
On the loose in the city lookin at the ho wit the big titties
Lookin at me and I feel shitty
A little tensed up gettin hot
Cause she looks like my girl who just smoked at the crack spot
I’m tryin to find ways to cope
But I ain’t fuckin round wit the gauge or a rope
I’m havin illusions I’m havin illusions drivin me mad inside
I’m havin illusions I’m havin illusions fuckin me up in my mind
I’m havin illusions I’m havin illusions drivin me mad inside
I’m havin illusions I’m havin illusions fuckin me up in my mind
I’m havin illusions
The illustration below appears to show green and blue spirals…..
But in fact the apparent green and blue are exactly the same colour!
If you put the image into photoshop and change all of the other colours to black you get this…..
Another version of it here.
The man with the trick is Akiyoshi Kitaoka
More Akiyoshi’s illusion pages
Tovarăşa învăţătoare: “Copiii, vouă vă e frică de moarte?”
Ăla nu, ăla nuuu, ăla nicidecum.
“Păi cum aşa, copii? Oamenilor le e frică în mod instinctiv de moarte, cum de vouă nu vă e?”
“Păi, tovarăşa învăţătoare, noi ne omorâm în fiecare weekend.”
Habits of happiness
March 16, 2009
vechea zicala : ‘pauzele lungi si dese cheia marilor succese’ se potriveste de minune
exercitii….la matematica, la …gimnastica , la gand/it 
daca nu pot sa’mi aduc asta aminte singura cineva tine cu mine iupi
poemix
March 14, 2009
m’am distrat cu asta ..tare
“Cînd ţi-e dor, vezi limpede, chiar dacă eşti orb.”
Totul despre sex, nimic despre dragoste (actul II)
Personaje:
Domnul Pu (fără vîrstă)
Doamna Pi (fără vîrstă, soţia domnului Pu)
Între primele replici există pauze lungi, cuprinse între 3 şi 5 minute. Regizorul trebuie să fie ori inconştient, ori curajos, ori fan John Cage, pentru a pune în scenă aceste pauze dintre cuvinte.
DOMNUL PU (după o pauză lungă): Dormi?
DOAMNA PI (după o pauză lungă): Da. Tu?
DOMNUL PU (după o pauză lungă): Şi eu dorm. Dorm buştean.
DOAMNA PI (după o pauză lungă): E bine să poţi dormi dus atunci cînd stai de vorbă.
DOMNUL PU (după o pauză ceva mai scurtă): Oare noi, acum, vorbim în somn sau sîntem folosiţi?
DOAMNA PI (pauză lungă): Ai spus ceva?
DOMNUL PU (pauză foarte lungă): Nu, nimic. Ţi-am zis că dorm.
DOAMNA PI (pauză lungă): Ce bine e să dormi atunci cînd iubeşti.
DOMNUL PU (pauză foarte lungă): Dormi?
DOAMNA PI (pauză incredibil de scurtă): Da.
Dialogul continuă într-un ritm obişnuit.
DOMNUL PU: E foarte ciudat, nu crezi?
DOAMNA PI: Sigur că e foarte ciudat, dar ce anume?
DOMNUL PU: Să îl întrebi pe un orb dacă doarme.
DOAMNA PI: Asta, în orice caz. Dar noi ne permitem
DOMNUL PU: Ne ştim de o viaţă, cel puţin.
DOAMNA PI: Cînd te ştii cu cineva de o viaţă, poţi să pui orice întrebare.
DOMNUL PU: Şi să primeşti orice răspuns.
DOAMNA PI: Pot să te întreb ceva?
DOMNUL PU: Orice, mai puţin asta.
DOAMNA PI: Tu mă mai iubeşti?
DOMNUL PU: Sigur că te mai iubesc.
DOAMNA PI: Şi eu te mai iubesc.
DOMNUL PU: Problema este că nu mai ştiu cum arăţi.
DOAMNA PI: Şi eu ţi-am uitat chipul, dar nu am îndrăznit să-ţi spun.
DOMNUL PU: Sîntem orbi de mult prea mult timp.
DOAMNA PI: Acum ne iubim la nebunie, din obişnuinţă.
DOMNUL PU: Ne iubim la nebunie, ca doi străini care nu s-au văzut niciodată.
DOAMNA PI: Pînă şi vocile ni s-au schimbat. În copilărie aveam o voce foarte frumoasă, cîntam în corul bisericii.
DOMNUL PU: Erai şi mai tînără pe vremea aia.
DOAMNA PI: Incomparabil mai tînără. Pe atunci, însă, nu ştiam ce e dragostea, nu ştiam ce e orbirea, ştiam, în schimb, să fac clătite cu dulceaţă.
DOMNUL PU: Aşa m-ai şi cucerit.
DOAMNA PI: Serios?!
DOMNUL PU: Da, pot să jur că aşa m-ai cucerit. Era într-o duminică, am intrat în biserică, tu cîntai la balcon, eu am aşteptat pînă s-a terminat slujba, am ieşit din biserică să trag o ţigară…
DOAMNA PI: Am venit la tine şi ţi-am zis: dacă îmi dai o ţigară, îţi dau o clătită…
DOMNUL PU: Exact aşa a şi fost: ţi-am dat ţigara, mi-ai dat clătita…
DOAMNA PI: Aveam un lighean plin de clătite…
DOMNUL PU: Era şi normal, oamenii se duc la biserică nemîncaţi…
DOAMNA PI: În fiecare duminică duceam cîte un lighean de clătite la biserică.
DOMNUL PU: Oamenii veneau la biserică mai mult pentru clătite decît pentru slujba preotului.
DOAMNA PI: Preotul era surdo-mut, dar oamenii din parohia noastră l-au lăsat să-şi facă meseria.
DOMNUL PU: Erau oameni buni la suflet, erau alte vremuri. Tăcerea încă mai avea preţ pe atunci.
DOAMNA PI: Preotul ieşea în faţa altarului şi tăcea minute în şir, dar tăcea atît de convingător, încît oamenilor le dădeau lacrimile de emoţie sau, poate, de foame.
DOMNUL PU: Apoi, din cîte îmi amintesc, un ţîrcovnic spărgea liniştea, zicînd că preotul surdo-mut tăcuse despre nu ştiu ce poveste din Noul Testament.
DOAMNA PI: Tăcea cum scrie la carte sărmanul preot. Niciodată nu tăcea de două ori în acelaşi fel.
DOMNUL PU: E foarte ciudat, nu crezi?
DOAMNA PI: Sigur că e foarte ciudat, dar ce anume?
DOMNUL PU: Uite, faptul că ne amintim tot felul de lucruri, în schimb, nu mai ştim cum arătăm.
DOAMNA PI: Dacă sîntem alţii?!
DOMNUL PU: Crezi că e posibil să nu mai fim noi?
DOAMNA PI: Orice e posibil în ziua de azi.
DOMNUL PU: Faptul că ne-am amintit de clătite nu înseamnă că vorbim despre noi.
DOAMNA PI: Mai au şi alţi oameni amintiri despre clătite…
DOMNUL PU: Ce ciudat a sunat vocea ta cînd ai spus: Mai au şi alţi oameni amintiri despre clătite… Într-adevăr, foarte ciudat…
DOAMNA PI: Te asigur că şi vocea ta a sunat foarte ciudat cînd ai spus: Ce ciudat a sunat vocea ta cînd ai spus: Mai au şi alţi oameni amintiri despre clătite… Într-adevăr, foarte ciudat… Foarte ciudat, într-adevăr…
DOMNUL PU: Dacă, acum, sîntem alţii?
DOAMNA PI: Ar fi cumplit.
DOMNUL PU: Important este că ne iubim la nebunie, chiar dacă din obişnuinţă.
DOAMNA PI: Dragostea este cel mai important lucru cînd eşti bătrîn.
DOMNUL PU: Dragostea este cel mai important lucru cînd nu mai ştii cum arată persoana iubită.
DOAMNA PI: Sau cînd nu îi mai recunoşti vocea.
DOMNUL PU: Bătrînii îşi schimbă vocea, dar năravul, ba.
DOAMNA PI: Important este că ne iubim.
DOMNUL PU: Stăm aici, orbi şi bătrîni, şi ne iubim ca-n prima zi.
DOAMNA PI: Nu ne-a mai rămas decît dragostea.
DOMNUL PU: Ne iubim pe dinafară, sperînd că sîntem noi, şi nu alţii, cu aceleaşi amintiri.
DOAMNA PI: În timp ce ceilalţi oameni aleargă pe-afară, fug de ei înşişi ca disperaţii, noi ne iubim pe de rost, pe întuneric.
DOMNUL PU: Eu nu-i înţeleg pe oamenii ăştia.
DOAMNA PI: Sînt şi prea mulţi, nici n-ai avea cum să-i înţelegi pe toţi.
DOMNUL PU: Bine că am orbit la timp, m-ar fi deprimat să văd atîţia disperaţi…
DOAMNA PI: Alergînd unii după alţii şi fiecare fugind cît mai departe de el însuşi…
DOMNUL PU: Mimînd o fericire de bun gust…
DOAMNA PI: Căutînd cea mai năpraznică iubire lipsită de sentimente…
DOMNUL PU: Făcînd nici dragoste, nici sex, mereu ceva între una şi cealaltă, poate nici atît.
DOAMNA PI: Deşi mai există pe lume şi oameni de treabă…
DOMNUL PU: Care fie sînt orbi şi bătrîni, fie au murit, dar sînt la fel de vii ca-n prima zi…
DOAMNA PI: Şi eu zic la fel.
DOMNUL PU: Şi eu zic la fel.
DOAMNA PI: Ai auzit? Asta e replica noastră din Actul I.
DOMNUL PU: Sigur că am auzit.
DOAMNA PI: Înseamnă că sîntem noi?
DOMNUL PU: Noi sîntem, iubito, sigur că sîntem noi…
DOAMNA PI: M-am temut că am putea fi alţii.
DOMNUL PU: Era imposibil.
DOAMNA PI: Noi ne iubim, spre deosebire de alţii.
DOMNUL PU: Cînd iubeşti, nu te mai interesează cum arată persoana iubită.
DOAMNA PI: Cînd faci dragoste, eşti cea mai frumoasă femeie din lume, oricît de bătrînă ai fi.
DOMNUL PU: Cînd ţi-e dor, vezi limpede, chiar dacă eşti orb.
DOAMNA PI: Cînd iubeşti cum ne iubim noi, este imposibil să fii altcineva.
DOMNUL PU: Deşi, pentru o clipă, m-am temut.
DOAMNA PI: Şi eu m-am temut pentru o clipă.
DOMNUL PU: Pentru că nu te poţi baza pe amintirile cu clătite.
DOAMNA PI: Deşi erau foarte bune, trebuie să recunoşti.
DOMNUL PU: Erau grozave.
DOAMNA PI: Făceam cîte un lighean de clătite odată.
DOMNUL PU: Mîncai pe săturate şi tot îţi mai doreai una, ca suvenir.
DOAMNA PI: M-am lăsat de făcut clătite în acea zi nefericită…
DOMNUL PU: Cînd preotul surdo-mut a murit înecat cu o clătită…
DOAMNA PI: O umplusem cu prenandez, credeam că e şerbet de cireşe, preotul a nimerit-o tocmai pe aia.
DOMNUL PU: Uneori, mi-e atît de dor de clătitele tale.
DOAMNA PI: Şi mie, foarte mult.
DOMNUL PU: Mai bine facem nişte clătite, dacă tot ne iubim atît de mult.
DOAMNA PI: Şi eu zic la fel: să facem clătite.
DOMNUL PU: Să facem clătite, iubito, să facem clătite… Toată lumea ar trebui să facă, în definitiv, clătite…
DOAMNA PI: Cînd faci clătite, uiţi de toate…
DOMNUL PU: Cînd faci clătite, Universul se uită la tine cum faci clătite.
DOAMNA PI: Cînd faci clătite, eşti mai liber, mai fericit, mai puternic, mai sus şi mai repede…
DOMNUL PU: Cînd faci clătite, înţelegi că există un loc unde totul se petrece în acelaşi timp
DOAMNA PI: Cînd faci clătite, îţi vine să-i arzi una peste bot lui Leibniz.
DOMNUL PU: Cînd faci clătite, înseamnă că faci ceva în viaţă.
“scrisoare catre liceeni”-tudor chirila
March 6, 2009
scrisoare catre liceeni
Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.
Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.
Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?
Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.
Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.
Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.
Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.
Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.
Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.
Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.
Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!
Nu va amagiti cu prezentul… Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?
scris de tudorchirila
